NASA a lansat patru sateliţi care vor monitoriza câmpul magnetic al Terrei

Racheta Atlas 5, înaltă cât un bloc cu 20 de etaje, construită şi lansată de United Launch Alliance, în parteneriat cu Lockheed Martin şi Boeing, a decolat de la baza spaţială Cape Canaveral din Florida.

În compartimentul superior al rachetei se aflau patru sateliţi identici, care au fost construiţi pentru a orbita în formaţie în jurul Terrei. Sateliţii au fost plasaţi cu succes pe orbitele lor iniţiale, la mai puţin de două ore după lansare.

• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut
• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an

Fiecare satelit este echipat cu 25 de senzori care înregistrează toate detaliile unor fenomene ce apar atunci când liniile care alcătuiesc câmpul magnetic terestru se destramă şi se reconectează. Datele colectate de cei patru sateliţi vor fi apoi grupate, pentru a obţine hărţi tridimensionale ale acelor fenomene.

Reconectarea magnetică, aşa cum este cunoscut acest proces, reprezintă un fenomen frecvent întâlnit în Univers, dar destul de puţin înţeles pentru moment.

Câmpurile magnetice sunt generate de planete, stele, galaxii, găuri negre şi alte corpuri şi formaţiuni cereşti. Atunci când liniile magnetice se rup şi se reconectează, particule încărcate electric sunt expediate în spaţiu cu viteze apropiate de viteza luminii (aproape 300.000 de kilometri pe secundă).

În cazul stelelor, precum Soarele, reconectarea magnetică declanşează erupţii solare – fiecare dintre ele fiind la fel de puternică precum 1 milion de bombe atomice. O astfel de activitate solară poate să declanşeze furtuni solare şi aurore boreale (pe Terra).

NASA a cheltuit aproximativ 1,1 miliarde de dolari pe acest proiect, care se numeşte Magnetospheric Multiscale (MMS), încercând să înţeleagă mai bine felul în care energia este generată şi apoi eliberată în spaţiu. Cei patru sateliţi se vor îndrepta direct spre zonele de monitorizare, aflate la 70.811 respectiv 152.888 kilometri deasupra Terrei, de unde vor observa ceea ce se petrece atunci când liniile magnetice se realiniază.

Acest proiect al NASA ar putea genera şi câteva continuări cu implicaţii extrem de practice. Eforturile depuse de savanţii care au încercat să obţină fuziune nucleară în laboratoare au fost obstrucţionate de reconectarea magnetică, un proces care determină scăderea temperaturii în camerele de fuziune.

Proiectul ar putea, de asemenea, să îi ajute pe meteorologici să previzioneze mai bine apariţia periculoaselor furtuni solare, care pot să avarieze reţelele electrice de pe Terra şi să întrerupă semnalele radio, funcţionarea sistemului GPS şi transmisiunile prin satelit.
Misiunea NASA a fost concepută pentru a dura doi ani.

Sursă: Mediafax